Cave ne cadas!

Cave ne cadas! - Ia seama să nu cazi!
În cortegiile triumfale la romani, în spatele învingătorului se afla un sclav care-i spunea aceste cuvinte pe tot parcursul drumului spre Capitoliu, avertisment împotriva trufiei.

Cine se aseamănă se adună

---

 Acesta este unul dintre cele mai vechi adagii ale antichităţii greco-romane. Homer, poetul orb al Greciei arhaice, l-a folosit în Odiseea, poem de mari dimensiuni în care cântă aventurile lui Ulise (Odiseu). După victoria aheilor asupra troienilor, eroul grec se îndreaptă spre insula sa, Itaca. Îi vor fi necesari 10 ani pentru a ajunge la destinaţie. Deghizat în cerşetor, el este condus acasă de un porcar. "Iată un nenorocit condus de un alt nenorocit, astfel zeii îi adună pe cei care se aseamănă! Porcar ticălos, unde îl duci pe acest cerşetor lacom, acest blestem al ospeţelor, care-şi va rezema umerii de toate uşile, cerând resturi de mâncare?", exclamă un căprar întâlnindu-i pe cei doi oameni în zdrenţe.(...)

O formulă reluată de filosofi
În epoca clasică ( sec. V - IV î.Chr.), Platon apoi Aristotel utilizează de asemena adagiul "Cine se aseamănă se adună", precizând ironic "gaiţă lângă gaiţă" (gaiţa este un prădător de cuiburi, cunoscută totodată pentru ţipetele sale stridente).
În secolul I î.Chr. Cicero foloseşte şi el formula într-un sens pesimist: "Am auzit adesea plângerile contemporanilor mei - după un vechi proverb, se adună de bună voie cine se aseamănă -, personaje consulare, precum Caius Salinator, Spurius Albinus, lamentându-se pentru că erau nevoiţi să renunţe la plăceri fără de care nu concepeau viaţa şi, în acelaşi timp, pentru că oamenii care, mai înainte, se ţineau după ei, acum îi abandonau."
Şi poporul din Roma, în epocă, utilizează o variantă cu animale a proverbului: "Măgarul se freacă de măgar."

Cadavru viu

Cadavru viu
Cadavrul viu est titlul cunoscutei drame a lui Lev Tolstoi. Dar acest titlu a devenit în timp o expresie, lărgindu-şi accepţiunea. În piesă, personajul principal Feodor Protasov simulează o sinucidere, după care continuă să ducă o viaţă promiscuă, de mort între cei vii. Astfel împerecherea de cuvinte cadavru viu a ajuns să desemneze o căzătură, un suflet gol, un om inutil.
Dar are şi un sens mai vechi, de om bolnav, sfârşit de puteri. Cu această semnificaţie a folosit expresia Puşkin în cântul 3 din poemul său Poltava, scris în 1828:

Deodată s-a sculat, trufaş,

Mazepa, jalnică otreapă,

Cadavru viu, ce slab şi laş

Gemuse c-un picior în groapă...