La donna è mobile

La donna è mobile (it., Femeia e nestatornică )

Versul următor completează: Qual piuma el vento (ca fulgul în vânt). Dar de obicei se citează doar cuvintele la donna è mobile. E primul vers cu care începe cunoscuta arie a ducelui de Mantua din opera Rigoletto de Verdi, fiind folosit tot atît de şăgalnic cum e şi cântat, spre a spune ceea ce mai de mult au spus Vergiliu în Eneida (vezi: Varium et mutabile...), Shakespeare în Hamlet (vezi: Frailty, thy nome is woman!). Melodia graţioasă şi uşor de reţinut a lui Verdi a răspândit pretutindeni acest avertisment adresat îndrăgostiţilor.

Labor omnia vincit improbus

Labor omnia vincit improbus (lat., Munca stăruitoare biruie toate) - Vergiliu, Georgice

Versul a devenit un răspândit adagiu încă din epoca romană. Marele poet povesteşte în versuri cum omul, de la unealta primitivă, a ajuns la feluritele meşteşuguri.

Cugetarea lui Vergiliu este citată (de obicei, în original) ca un îndemn la sârguinţă şi perseverenţă. A figurat ca motto şi pe manuale didactice.

---

Kurz ist der Schmerz, und ewig ist die Freude!

Kurz ist der Schmerz, und ewig ist die Freude! (germ., Scurtă e durerea, şi veşnică-i bucuria!) - ultimul vers cu care se încheie tragedia Fecioara din Orléans, de Schiller. Aceste cuvinte le rosteşte, ca o concluzie, Ioana d´Arc în cea din urmă clipă a vieţii. Se citează spre a sublinia că victoriile care sunt trainice se obţin cu sacrificii care sunt trecătoare.

Jurământul lui Hannibal

Jurământul lui Hannibal - jurământ de ură veşnică împotriva romanilor, pe care Hannibal, silit de tatăl său, Hamilcar, l-a depus în faţa altarului, la vârsta de 9 ani. Desemnează o obligaţie sfântă ce nu trebuie uitată toată viaţa.

Învins-ai, galileanule!

Învins-ai, galileanule! - acestea ar fi fost ultimele cuvinte pe care, rănit de moarte, le-ar fi rostit împăratul Iulian în anul 363 al erei noastre. Acest împărat roman, care luptase cu înverşunare împotriva creştinismului şi voise să se restaureze cultul păgân (din care pricină e şi poreclit  Apostatul), a fost prezentat după moartea lui de către istoricii creştini - în scop de prozelitism - drept un pocăit care recunoscuse in extremis, adică în clipa morţii, că biruinţa e de partea creştinismului. Şi întrucât Iulian Apostatul avea obiceiul să numească creştinismul (pe care nu l-a considerat o religie) - galileism, ca aluzie al Galileea unde s-a născut Iisus, ultimele cuvinte, prin care împăratul s-a dat bătut, ar fi fost Vicisti, o, Galilee! (Învins-ai, galileanule!)

În mod serios sau în ironie, expresia e folosită spre a recunoaşte că adevărul, dreptatea, victoria sunt de partea adversarului.

I am not what I am

I am not what I am (engl., Nu sunt ce sunt) - spune Iago în prima scenă din Othello, mărturisind că-şi serveşte stăpânul nu din dragoste şi datorie, ci numai pentru a-şi realiza planurile ascunse.

Vorbele pe care Shakespeare le-a pus în gura odiosului intrigant, se potrivesc acelei persoane care nu este ceea ce pare să fie.

-------------------------------------------------------------------------------------

Habemus papam!

Habemus papam! (lat., Avem papă!)
Cu aceste cuvinte conclavul pontifical de la Roma anunţă alegerea unui papă. Ele au fost preluate şi de laici, spre a semnala, cu o nuanţă ironică sau glumeaţă, că, în sfârşit, după lungi dezbateri, frământări, conciliabule etc. (ca la Vatican), s-a numit un nou şef de guvern, s-a ales un nou preşedinte la cutare societate sau asociaţie. etc.

Gaudeamus igitur

Gaudeamus igitur (lat., Să ne bucurăm aşadar!) - sunt primele cuvinte dintr-un vechi, dar veşnic nou, cântec studenţesc german, compus în latineşte şi care, popularizat prin diferite piese de teatru, operete, lucrări simfonice şi chiar o operă, a fost îmbrăţişat de facto ca imn al studenţilor:
Gaudeamus igitur, iuvenes dum sumum!
(Să ne bucurăm aşadar cât suntem tineri!)
Ca expresie, se foloseşte de obicei numai primul cuvânt - Gaudeamus - ridicând un pahar de vin în mână; se adaugă câteodată şi ergo bibamus!  (deci să bem!), la o agapă colegială de sărbătorire a unui eveniment.

------------------------------------------------------------------------------------

Faber est suae quisque fortunae

Faber est suae quisque fortunae (lat., Fiecare este făuritorul propriului său destin) - Salustiu, în lucrarea Historia rerum in republica Romana gestarum (cartea I, cap.1).
Reluând tema istoricului latin, poetul francez Mathurin Regnier din secolul al XVI-lea, care s-a străduit să valorifice literatura antică, a formulat aceeaşi idee într-o expresie devenită proverb: Chacun est artisan de sa bonne fortune. (Satire, XIII, 1).
Un conţinut apropiat găsim în zicala noastră: Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi.

---------------------------------------------------------------------------------

Einmal ist keinmal

Einmal ist keinmal (germ., O dată e ca niciodată)
Cunoscut proverb german care susţine că ceea ce se întâmplă o singură dată nu trebuie considerat ca un obicei.

Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!

Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!
În timpul marii revoluţii franceze, în zilele de 5 şi 6 octombrie 1789, când locuitorii Parisului manifestau pe străzi cerând pâine, o doamnă de la Curtea Franţei, ducesa de Polignac, spunea reginei Maria Antoaneta: Ce neghiob e poporul ăsta, care vrea neapărat pâine, când ar putea să-şi cumpere cozonaci! Şi cele două nobile femei au ajuns repede la concluzia, atât de generoasă, că oamenii dacă n-au pâine, să mănânce cozonaci! (Qu´ils mangent de brioches!). Vorbele acestea ridiculizează şi astăzi persoanele naive, cu păreri şi mentalităţi complet desprinse de adevărurile vieţii, de simţul realităţilor.

Cadavru viu

Cadavru viu
Cadavrul viu est titlul cunoscutei drame a lui Lev Tolstoi. Dar acest titlu a devenit în timp o expresie, lărgindu-şi accepţiunea. În piesă, personajul principal Feodor Protasov simulează o sinucidere, după care continuă să ducă o viaţă promiscuă, de mort între cei vii. Astfel împerecherea de cuvinte cadavru viu a ajuns să desemneze o căzătură, un suflet gol, un om inutil.
Dar are şi un sens mai vechi, de om bolnav, sfârşit de puteri. Cu această semnificaţie a folosit expresia Puşkin în cântul 3 din poemul său Poltava, scris în 1828:

Deodată s-a sculat, trufaş,

Mazepa, jalnică otreapă,

Cadavru viu, ce slab şi laş

Gemuse c-un picior în groapă...

Bacchus a noyé plus d'hommes que Neptune

Bacchus a noyé plus d'hommes que Neptune ( fr., Bacchus a înecat mai mulţi oameni decât Neptun )
Ştiind că Bacchus a fost zeul vinului şi Neptun, zeul mărilor, sensul acestei zicale franceze e clar: cârciumile au provocat mai multe victime decât oceanele. Un avertisment deci pentru cei care uneori îşi beau şi mintea!

A bon entendeur, salut!

A bon entendeur, salut! ( fr., Bunului ascultător, salut! )
Semnificaţia acestui proverb este: cine are urechi de auzit, să audă. Se citează în original, pentru a atrage atenţia ascultătorului să ghicească subînţelesul, sau ceea ce n-am putea spune direct şi complet.
Caragiale foloseşte expresia în comedia O scrisoare pierdută. Zoe, agitată, scoate gazeta şi citeşte: "În numărul de mâine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influenţă. Originalul va sta mâine la dispoziţia curioşilor în biroul nostru de de redacţie. Atât pentru astăzi. "A bon entendeur, salut!"

Ab Iove principium

Ab Iove principium ( lat. Să începem cu Jupiter ) - Vergiliu, Egloge III, 60
În această eglogă ( poezie pastorală, bucolică ), ciobanul Dameta vesteşte că-şi începe cântecul său de la Jupiter, părintele tuturor lucrurilor. Expresia înseamnă deci: să pornim de la personajul cel mai de seamă ( deoarece Jupiter era socotit căpetenia zeilor ), sau de la lucrul cel mai important.
Se citează atunci când începem o dezbatere, o lecţie, o expunere cu ceea ce este principal.